Totul despre meseria de moașă

Încă din antichitate sunt consemnate înscrisuri cu privire la profesia de moașă.
Moașa era femeia experimentată care ajuta la venirea pe lume a copiilor.

În mitologia antică zeițele erau asociate cu nașterea, iar femeia aflată în travaliu era întotdeauna însoțită de o femeie. În Vechiul Testament, moașa este menționată , obstetric fiind cuvântul latin ce definește moașa, acesta derivă din cuvântul obstare ce înseamnă ”a sta în față”, femeia care ajută la naștere stătea în fața femeii.

Moașele au fost prezente în societate încă de la începuturile umanității mai multe înscrisuri au apărut în secolul al XVI- lea când femeile care nășteau acasă se asigurau că moașa care venea să le asiste nașterea era foarte bine primită și i se oferea prăjituri în semn de respect.

În vremea Imperiului Roman mortalitatea materno-fetală era ridicată, moașele erau venerate, considerate lideri ai societății alteori torturate și ucise.

În colonii, în secolul al VXII, nașterea era în totalitate gestionată de moașă. Rolul lor era de a încuraja femeile în timpul nașterii, de a tăia cordonul ombilical după naștere și de a se asigura de expulzia placentei.

În perioada Victoriană, datorită faptului că mortalitate maternă la naștere era foarte ridicată în spitalele din Anglia , femeile alegeau să nască acasă. Chiar și Regina Victoria avea să nască la Palatul Buckingham cu ajutorul unei moașe, contribuind semnificativ la schimbarea obstetricii odată cu folosirea eternului.

În SUA încă de la colonizarea Americii, moașele asistau la naștere. Doar în anul 1920 s-a înființat această profesie o dată cu creșterea alarmantă a mortalității infantile și materne.

Vechii evrei numeau moașele femeie înțelepte, iar în Franța și Germania erau numite sfatuitoarea care ajută mama.

Odată cu revoluția științifică în secolul al XVIII-lea, situația a început să se schimbe, tinerii americani studiau obstetrica în Europa devenind bărbați-moașe.

În România primul curs de instruire pentru moașe a fost înființată la Brașov în 1541 și la Bistrița în 1583. În anul 1775 la Cluj lua naștere prima unitate de învățământ pentru moașe din țară noastră, iar în secolul XVIII-lea, la Sibiu, exista Institutul de Moașe. În anul 1837 a fost dat în folosință Spitalul Pantelimon, care punea bazele Institutului de Naștere și Școlii de moașe.

Odată cu reforma din 1948 au apărut școli de moașe cu durată de școlarizare de trei ani, iar în anul 1958 se deschide Școală Tehnică Sanitară OG, cu durata de 3 ani.

În anul 1970 durata școlii s-a redus la 2 ani, ultima serie de moașe fiind în anul 1978.
Reducerea pregătirii doar la Liceul Sanitar a condus la dispariția formelor de școlarizare pentru moașe.

La reînființarea, în 1990 a școlilor postliceale sanitare de trei ani, au reapărut forme de pregătire pentru moașe.

În urma armonizării legislației din țara noastră cu cea Europeană, s-au deschis și în România primele facultăți de moașe, care din lipsa de adresabilitate s-au închis rând pe rând.

În acest moment mai școlarizează moașe Facultățile de Medicină din București, Galați și Craiova.

În anul 2022 pe teritoriul țării noastre sunt aproximativ 1000 de moașe cu pregătire în domeniu, restul formându-se la locul de muncă.

Scăderea alarmantă a numărului de moașe din țară noastră se reflectă clar în statisticile țării noastre cu privire la educația pre și post natală, cu privire la rata scăzută a nașterilor naturale. Fapt care ne situează pe primele locuri în Europa la mortalitatea materno-fetala, rata abandonului în maternități și la rata crescută a avorturilor și nașterilor în rândul minorelor.

În țările cu sisteme de sănătate puternice și bine dezvoltate, moașa este un profesionist nelipsit din echipa de obstetrică, promovând și practicând o filosofie a sănătății. Ele reprezentând o resursă națională pentru îmbunătățirea sănătății familiei, aceste țări ar trebuii să fie exemple pentru România.

În concluzie profesia de moașă necesită o pregătire temeinică într-o formă de școlarizarea de nivel universitar, dăruire, empatie, putere de a face față în orice situație, devotament și respect pentru profesie.

Nimic nu este mai înălțător și mulțumitor pentru o moașă decât chipul mamei după naștere în timp ce își strânge la piept copilul.

Despre povestea mea de moașă și motivul pentru care am ales această meserie frumoasă poți citi în pagina Despre Mine.

5 Mai – Ziua Internațională a Moașelor