
Perioadele și timpii nașterii - delivrența placentei
Perioada a treia a nașterii sau delivrența placentei, constă în fenomenele ce se petrec de la expulzia fătului până la eliminarea placentei și a membranelor.
Fătul expulzat în afara căilor genitale materne este legat de placentă care rămâne în uter prin cordonul ombilical. Acesta urmează să fie pensat și secționat în funcție de:
- planul de naștere al mamei;
- starea fătului și starea mamei;
- recoltarea de sânge placentar pentru celule stem;
Fiziologic o delivrență normală are trei etape:
1. Dezlipirea sau decolarea placentei și a membranelor;
2. Trecerea placentei din uter în vagin;
3. Expulzia în afara vaginului.
Dezlipirea sau decolarea placentei
După nașterea fătului, apare un repaus fiziologic sau repaus contractil. Uterul debarasat de volumul fetal, se retractă.
Retracția uterină este un fenomen pasiv si permanent, ce are ca rezultat creșterea grosimii pereților uterului, alături de scăderea în volumului uterului.
Îngroșarea peretelui uterin în urma retracției nu afectează aria de inserție placentară. În consecință, placenta devine ,,ghemuită”, adunată.
În faza de repaus fiziologic, contracțiile uterine nu dispar total, ci scad în intensitate sub pragul dureros al parturientei.
După aproximativ 15-20 de minute, contracțiile vor fi percepute iar de către proaspăta lăuză. În urma clivajului dintre placentă și peretele uterin, apar mici sângerări care realizează hematomul retroplacentar fiziologic ce ajută, la rândul său, la desăvârșirea decolării.
Trecerea placentei din uter în vagin
Sub influența contracțiilor uterine, a hematomului utero-placentar și a propriei greutăți, placenta coboară în segmentul inferior al uterului, pe care îl deschide, ridicând fundul uterin deasupra ombilicului.
În timpul trecerii sale, placenta antrenează și membranele, care se decolează, puțin câte puțin, de pe pereții uterului. Din segmentul inferior, placenta trece în vagin.
Trebuie menționat faptul că retracția uterină are loc doar după evacuarea totală a conținutului uterin, condiție esențială a unei hemostaze sigure și durabile.
Retractarea uterină sau involuția uterină are la bază tonicitatea fibrelor musculare uterine (miometru).
Rețeaua de fibre musculare uterine are în ,,ochiurile” sale vase de sânge, bogăție vasculară preponderentă în aria placentară a peretelui uterin. Retracția acestei rețele musculare comprimă vasele de sânge din ,,ochiuri” și realizează o veritabilă ligatură vasculară.
Astfel rețeaua vasculară arterială și venoasă a circulației utero-placentare este scoasă din funcțiune, pe de-o parte prin îndepărtarea placentei și pe altă parte prin ligatura vie datorată retractiei uterului.
Se instalează o stare de duritate care poartă denumirea ,,glob de siguranță”.
Un alt factor esențial al hemostazei ține de coagularea sângelui: tromboza fiziologică care obliterează microcirculația arterială și venoasă.
Procesul de coagulare se activează prin eliberarea de tromboplastină din zona de dezlipire a placentei (caducă). În plus, în timpul travaliului se activează factorii VII, VIII, IX, X.
Expulzia în afara vaginului
Expulzia placentei poate fi:
NATURALĂ: placenta coboară în vagin și iese în afara căilor genitale. Se realizează fiziologic prin propriile forțe ale femeii și nu necesita intervenție.
SPONTANĂ: se expulzează singură fără nici o intervenție medicală doar cu o manevră exterioară prin exprimarea manuală a fundului uterin.
O dată eliminate, placenta și membranele trebuie examinate cu grijă pentru a fi verificată integritatea lor. Orice rest retenționat din placentă sau membrane, poate provoca complicații hemoragice sau infecțioase.
Astfel vor fi examinate:
- Fața fetală – se verifică inserția cordonului și numărul vaselor sale (două artere și o venă);
- Fața maternă – se caută cu grijă dacă nu lipsește vreun fragment cotiledonar. Dacă apar lipsuri și lăuza pierde sânge, se indică controlul manual sau instrumentar al cavității uterine.
- Sacul membranelor – notând amplasarea orificiului de ruptură, dacă lipsesc fragmente din cele două (corion și amnios).
Delivrența este însoțită mereu de o pierdere de sânge fiziologică între 200-300 ml sânge. O cantitate de peste 500 ml este considerată hemoragie la delivrență.
În concluzie, pentru o delivrență naturală, corectă și eficientă sunt necesare:
- o caducă aptă să se cliveze;
- un mușchi uterin contractil și retractil;
- o placentă normal inserată;
- coagulare sanguină normală;
- pensarea și secționarea cordonului după terminarea pulsațiilor;
- aplicarea bebelușului skin to skin;
- evitarea administrării de oxytocină;
- evitarea aplicării manevrelor violente și nejustificate.