cardiotocografia

Cardiotocografia în timpul travaliului

Cardiotocografia (CTG) este utilizată în timpul sarcinii pentru a monitoriza ritmul cardiac fetal și contracțiile uterine.

Este utilizată cel mai frecvent în al treilea trimestru și scopul său este de a monitoriza bunăstarea fătului și de a permite depistarea precoce a suferinței fetale.

Un CTG anormal poate indica necesitatea unor investigații suplimentare și o potențială intervenție.

Consultați testul nostru CTG pe platforma de test Geeky Medics pentru a vă pune la încercare cunoștințele de interpretare CTG.

 

Carditocograf CTG

Cum funcționează CTG-ul?

Aparatul folosit în cardiotocografie este cunoscut sub numele de cardiotocograf. 

Acesta implică plasarea a două traductoare pe abdomenul unei femei însărcinate. 

Un traductor înregistrează frecvența cardiacă fetală folosind ultrasunete, iar celălalt traductor monitorizează contracțiile uterului prin măsurarea tensiunii peretelui abdominal matern (oferind o indicație indirectă a presiunii intrauterine). 

CTG-ul este apoi evaluat de către o moașă și de echipa medicală de obstetrică.

Cum să citești un CTG?

Pentru a interpreta un CTG aveți nevoie de o metodă structurată de evaluare a diferitelor sale caracteristici.

Cea mai populară structură poate fi reținută folosind acronimul din limba engleză DR C BRAVADO:

  • DR – definiți riscul;
  • C – contracții;
  • Bra (Baseline rate) – rata de referință/ frecvența de bază; 
  • V – variabilitate; 
  • A – accelerare;
  • D – decelerare;
  • O (Overal impression) – impresia generală;

 

DR – definiți riscul

Când efectuați interpretarea CTG, mai întâi trebuie să determinați dacă sarcina este cu risc ridicat sau scăzut

Acest lucru este important deoarece oferă mai mult context citirii CTG (de exemplu, dacă sarcina este clasificată ca fiind cu risc ridicat, pragul de intervenție poate fi mai mic). 

Motive pentru care sarcina poate fi considerată cu risc ridicat sunt următoarele:

  • boală medicală maternă (Diabet gestațional, Hipertensiune, Astm);
  • complicații obstetricale (eg. sarcină multiplă, sarcină post-dată, cezariană anterioară, restricția creșterii intrauterine, ruperea prematură a membranelor, malformații congenitale, inducerea/ augmentarea travaliului cu oxitocină, Preeclampsie);
  • alți factori de risc (absența îngrijirii prenatale, fumat, abuzul de medicamente și droguri).

C – contracții

După definirea riscului, trebuie să înregistrați numărul de contracții prezente într-o perioadă de 10 minute.

Fiecare pătrat mare din exemplul de diagramă CTG de mai jos este egal cu un minut, așa că uitați-vă la câte contracții au avut loc în 10 pătrate mari. Contracțiile individuale sunt văzute ca vârfuri din partea CTG care monitorizează activitatea uterină.

Contracțiile trebuie evaluate după durată (cât durează o contracție) și intensitate (cât de puternice sunt contracțiile). În exemplul de mai jos există 2 contracții într-o perioadă de 10 minute (aceasta este adesea denumită „2 din 10”)

Bra (Baseline Rate) – rata de referință/ frecvența de bază

Frecvența de bază este frecvența cardiacă medie a fătului într-o fereastră de 10 minute.

Uitați-vă la CTG și evaluați care a fost ritmul cardiac mediu în ultimele 10 minute, 
ignorând orice accelerații sau decelerații.  O frecvență cardiacă fetală normală este între 110-160 bpm.

Tahicardia fetală este definită ca o frecvență cardiacă inițială mai mare de 160 bpm. Cauzele tahicardiei fetale includ:

  • Hipoxia fetală;
  • Corioamnionita;
  • Hipertiroidismul;
  • Anemia fetală sau maternă;
  • Tahiaritmia fetală.
Bradicardia fetală este definită ca o frecvență cardiacă inițială mai mică de 100 bpm.
 Cauzele bradicardiei severe prelungite includ:
  • Compresia prelungită a cordonului;
  • Prolapsul cordonului;
  • Anestezie epidurală și rahidiană;
  • Crizele materne;
  • Coborârea fetală rapidă.

Este obișnuit să aveți o frecvență cardiacă de bază între 100-120 bpm în următoarele situații: sarcina post-dată, prezentări occiput posterioare sau transversale.

V - variabilitate

Variabilitatea se referă la variația ritmului cardiac fetal de la o bătaie la alta.

Variabilitatea apare ca urmare a interacțiunii dintre sistemul nervos, chemoreceptori, baroreceptori și reacția cardiacă. Prin urmare, este un bun indicator al cât de sănătos este un făt în acel moment deoarece un făt sănătos își va adapta în mod constant ritmul cardiac ca răspuns la schimbările din mediul său. 

Variabilitatea normală indică un sistem neurologic intact la făt și este cuprinsă între 5-25 bpm. 

Pentru a calcula variabilitatea, trebuie să evaluați cât de mult se abat vârfurile și minimele ritmului cardiac de la rata de bază (în bpm).

Variabilitatea se poate categoriza astfel:

Liniștitoare: între 5-25 bmp.

Neliniștitoare:

  • mai puțin de 5 bpm timp de 30-50 de minute;
  • mai mult de 25 bpm timp de 15-25 de minute.

Anormală:

  • mai puțin de 5 bpm pentru mai mult de 50 de minute;
  • mai mult de 25 bpm pentru mai mult de 25 de minute;
  • sinusoidal
Variabilitatea redusă poate avea ca și cauze:
  • Somnul fetal: nu trebuie să dureze mai mult de 40 de minute (aceasta este cauza cea mai frecventă);
  • Acidoza fetală (datorită hipoxiei): mai probabil dacă sunt prezente și decelerări tardive;
  • Tahicardie fetală;
  • Medicamente: opiacee, benzodiazepine, metildopa și sulfat de magneziu;
  • Prematuritate: variabilitatea este redusă la sarcina/ naștere mai devreme (<28 de săptămâni);
  • Anomalii cardiace congenitale.

A - accelerare

Accelerațiile reprezintă o creștere bruscă a frecvenței cardiace fetale de bază mai mare de 15 bpm pentru mai mult de 15 secunde. Prezența accelerațiilor este liniștitoare.
 
Accelerațiile care apar alături de contracțiile uterine sunt un semn al unui făt  sănătos.  Absența accelerațiilor cu un CTG normal este de semnificație incertă.

D – decelerare

Reprezintă o scădere bruscă a frecvenței cardiace fetale de bază mai mare de 15 bpm pentru mai mult de 15 secunde.
 

Frecvența cardiacă fetală este controlată de sistemul nervos autonom și somatic. Ca răspuns la stresul hipoxic, fătul își reduce ritmul cardiac pentru a păstra oxigenarea miocardică și perfuzia. 

Spre deosebire de un adult, un făt nu își poate crește adâncimea și rata respirației. 

Această reducere a frecvenței cardiace pentru a reduce cererea miocardică este denumită decelerare. Există o serie de tipuri de decelerații, fiecare având o semnificație diferită.
 
Decelerațiile timpurii
 
Decelerațiile timpurii apar când începe contracția uterină și se însănătoșesc când contracția uterină se oprește. Acest lucru se datorează presiunii intracraniene fetale crescute care determină creșterea tonusului vagal.
 
Prin urmare, se rezolvă rapid odată ce contracția uterină se termină și presiunea intracraniană scade. Astfel, acest tip de decelerare este considerat a fi fiziologic și nu patologic.
Decelerațiile variabile
 

Decelerațiile variabile sunt observate ca o scădere rapidă a frecvenței cardiace fetale de bază cu o fază variabilă de recuperare. 

Acestea sunt variabile în ceea ce privește durata și este posibil să nu aibă nicio legătură cu contracțiile uterine. 
Ele sunt cel mai adesea observate în timpul travaliului și la pacienții cu volum redus de lichid amniotic. 

Toți fetușii experimentează stres în timpul procesului de travaliu, ca urmare a contracțiilor uterine care reduc perfuzia fetală. În timp ce stresul fetal este de așteptat în timpul travaliului, provocarea este de a ridica suferința fetală patologică.
 
Decelerațiile variabile sunt de obicei cauzate de compresia cordonului ombilical. Mecanismul este după cum urmează:
 
1. Vena ombilicală este adesea obturată mai întâi, determinând ca răspuns o accelerare a ritmului cardiac fetal.
2. Apoi artera ombilicală este obturată determinând o decelerare rapidă ulterioară.
3. Când presiunea asupra cablului este redusă, are loc o altă accelerație și apoi rata inițială revine.
 

Accelerațiile înainte și după o decelerație variabilă sunt cunoscute sub denumirea de umerii decelerației. Prezența lor indică faptul că fătul nu este încă hipoxic și se adaptează la fluxul sanguin redus. 

Decelerațiile variabile se pot rezolva uneori dacă mama își schimbă poziția. Prezența decelerațiilor variabile persistente indică necesitatea unei monitorizări atente. 

Decelerațiile variabile fără umeri sunt mai îngrijorătoare deoarece sugerează că fătul devine hipoxic.
Decelerațiile târzii
 
Decelerațiile târzii încep la vârful contracției uterine și revin după încheierea contracției.
 
Acest tip de decelerare indică un flux sanguin insuficient către uter și placentă. Drept urmare, fluxul de sânge către făt este redus semnificativ, provocând hipoxie și acidoză fetală.
 
Cauze ale fluxului sanguin uteroplacentar redus include:
  • Hipotensiune maternă;
  • Preeclampsie;
  • Hiperstimularea uterină.
Decelerare prelungită

O decelerare prelungită este definită ca o decelerare care durează mai mult de 2 minute: 

Dacă durează între 2-3 minute este clasificat ca neliniștitor, iar dacă durează mai mult de 3 minute este imediat clasificat ca anormal.

Model sinusoidal

Un model CTG sinusoidal este rar, cu toate acesta, dacă este prezent, este foarte îngrijorător deoarece este asociat cu rate ridicate de morbiditate și mortalitate fetală.

Un model CTG sinusoidal are următoarele caracteristici:

  • un model neted, regulat, ca un val;
  • frecvența de aproximativ 2-5 cicluri pe minut;
  • rata de bază stabilă în jurul valorii de 120-160 bmp;
  • fără variabilitate beat-to-beat.

Indică de obicei unul sau mai multe dintre următoarele:

  • Hipoxie fetală severă;
  • Anemie fetală severă;
  • Hemoragie fetală/ maternă.

O (Overal impression) – impresia generală

Odată ce ați evaluat toate aspectele CTG, trebuie să vă determinați impresia generală. Impresia generală poate fi descrisă ca fiind liniștitoare, suspectă sau anormală. 

Impresia generală este determinată de câte dintre caracteristicile CTG au fost fie liniștitoare, neliniștitoare sau anormale. 

Orientările NICE de mai jos demonstrează cum să decideți în ce categorie se încadrează un CTG.

Impresia generală liniștitoare

Are ca și caracteristici:

Frecvența cardiacă de bază: 110 până la 160 bpm;

Variabilitatea liniei de bază/ inițiale: 5 până la 24 bpm;

Decelerații:

  • niciuna sau devreme;
  • decelerații variabile fără caracteristici îngrijorătoare pentru mai puțin de 90 de minute.

Odată ce ați evaluat toate aspectele CTG, trebuie să vă determinați impresia generală. Impresia generală poate fi descrisă ca fiind liniștitoare, suspectă sau anormală. 

Impresia generală este determinată de câte dintre caracteristicile CTG au fost fie liniștitoare, neliniștitoare sau anormale. 

Orientările NICE de mai jos demonstrează cum să decideți în ce categorie se încadrează un CTG.

 

IMPRESIA GENERALĂ LINIȘTITOARE

Are ca și caracteristici:

Frecvența cardiacă de bază: 110 până la 160 bpm;

Variabilitatea liniei de bază/ inițiale: 5 până la 24 bpm;

Decelerații:

  • niciuna sau devreme;
  • decelerații variabile fără caracteristici îngrijorătoare pentru mai puțin de 90 de minute.
 
IMPRESIA GENERALĂ NELINIȘTITOARE
 
Frecvența cardiacă de bază: 
  • 100 până la 109 bpm;
  • 161 până l 180 bpm.
Variabilitatea liniei de bază/ inițiale:
  • mai puțin de 5 timp de 30 până la 50 de minute;
  • mai mult de 25 timp de 15 până la 25 de minute.

Decelerații:

  • decelerații variabile fără caracteristici îngrijorătoare timp de 90 de minute sau mai mult;
  • decelerații variabile cu orice caracteristică îngrijorătoare în până la 50% din contracții timp de 30 de minute sau mai mult.
  • decelerații variabile cu orice caracteristică îngrijorătoare în peste 50% din contracții pentru mai puțin de 30 de minute;
  • decelerații tardive în peste 50% din contracții pentru mai puțin de 30 de minute, fără factori de risc clinic matern sau fetal, cum ar fi sângerarea vaginală sau meconiu semnificativ.
 
IMPRESIA GENERALĂ ANORMALĂ
 
Frecvența cardiacă de bază: 
  • sub 100 bpm;
  • peste 180 bpm.
Variabilitatea liniei de bază/ inițiale:
  • mai puțin de 5 pentru mai mult de 50 de minute;
  • mai mult de 25 pentru mai mult de 25 de minute;
  • sinusoidal.

Decelerații:

  • decelerații variabile cu orice caracteristici îngrijorătoare în peste 50% dintre contracții timp de 30 de minute (sau mai puțin dacă există factori de risc clinic matern sau fetal);
  • decelerații târzii timp de 30 de minute (sau mai puțin dacă există factori de risc clinic matern sau fetal);
  • bradicardie acută sau o singură decelerare prelungită. care durează 3 minute sau mai mult.
 
 

Urmărește-mă!