
Povestea Larisei - nașterea vaginală după cezariană și vindecarea ei
Larisa, o tânără și frumoasă mămică de doar 25 de ani, la prima sarcină își propusese să nască natural, făcându-și un plan de naștere blândă, împreună cu medicul ei.
Fetita ei a cam stricat planul și a dorit să vină pe lume când medicul Larisei (BC) era plecat.
De aici totul a luat o turnura total inversă de planul ei.
Ideea că medicul ei nu poate fi prezent a speriat-o atât de rău încât Larisa nu a mai putut face față tuturor senzațiilor și trăirilor fizice dar și psihicec apărute inerente în timpul travaliului.
Astfel că, a optat, de frică, să nască prin operație cezariană datorita faptului ca nu se putea aduna să conștientizeze travaliul, iar pentru ea era foarte mult.
La o dilatatie aproape completa și contrar susținerii avute din partea noastră, a ales că este mai bine să nască prin operație cezariană.
O opțiune care nu la mult timp după naștere a considerat-o greșită și a dorit ca la următoarea sarcină să ,,repare” alegerea făcută la prima naștere.
Mult timp mi-am reproșat faptul că poate, dacă o susțineam mai mult, reușea să nască natural, doar că nici eu nu îmi doream o luptă pentru a ajunge cu ea la final.
Frica a pus stăpânire pe mintea și pe corpul ei, nesiguranța, și necunoscutul au panicat-o. Simțeam că nu pot să ajung la ea și să o încurajez cum fac de fiecare dată cu toate gravidele.
Au trecut doi ani de atunci și Larisa s-a întors la mine cu gândul de a reuși de această dată, mult mai determinată și mai conștientă, iar eu am fost onorată și bucuroasă că m-a ales să-i fiu alături și la cea de-a doua naștere.
La câteva ore de la discuția noastră cu privire la planul de naștere, primesc mesaj de la Larisa ca s-au rupt membranele.
Ajunsă la spital, lucrurile au evoluat progresiv, blând și în același timp rapid, travaliul fiind unul dus cu calm, liniște, iar de această dată și-a avut soțul alături.
Totul a decurs normal, muzică, zâmbete, lumină difuză, iar când valurile contracțiilor au devenit inconfortabile pentru Larisa, aceasta a optat pentru analgezia epidurală.
Din acel moment nu a mai durat mult pana când Adam a fost în brațele frumoasei lui mame.
O expulzie blândă cu zâmbetul pe buze.

O naștere de poveste, cu final fericit, din care toți am ieșit câștigători.
Ea, că a reușit să-și vindece neîmplinirea primei nașteri.
Noi ne-am încărcat din bucuria ei și din parcursul lin și frumos al unui travaliu fără cusur, finalizat cu zâmbetul pe buze, bucurie și satisfacția unui NVDC reușit.