Nașterea prin cezariană sau „Dreptul de a alege”
Operația cezariană este nașterea chirurgicală (nașterea prin cezariană) a unuia sau mai multor feți printr-o incizie la nivelul abdomenului și uterului mamei.
Cezariana poate fi planificată din timp atunci când există complicații ale sarcinii sau când ai mai avut o operație de cezariană în trecut sau când nu iei în considerare opțiunea de naștere vaginală. Decizia de a naște prin operație cezariană la cerere a devenit modă printre mămici.
Hai să vedem din ce motive s-a ajuns aici și mai ales cauzele care au schimbat definiția acestei proceduri chirurgicale obstetricale care, prin definiție este o metodă de urgență care salvează viața mamei și a copilului.
În cele ce urmează voi vorbi despre banalizarea acestei intervenții medico-chirurgicale ajunsă acum o opțiune de naștere.
O dată cu începutul secolului al XXI-lea au început sa crească procentele acestei variante de naștere astfel:
- China avea o rată de 50%;
- Brazilia la fel 50% din nașteri erau prin operație cezariană;
- Mexic 40% din femei nășteau prin cezariană;
- Cuba, Iran, Coreea de Sud, Turcia, Bolivia, Grecia, Spania ,Portugalia aveau o rată de 50% de nașteri prin operație cezariană;
- În SUA în acea perioada rata nașterilor prin operație cezariană era de 26%, pe când în Europa Occidentală în țări ca Marea Britanie, Franța, Germania,Elveția, Ungaria, Austria numai un copil din cinci se năștea prin operație cezariană, la fel și în Noua Zeelandă.
Dreptul de a alege
De când nașterea prin operație cezariană a început să fie o metodă obișnuită de a naște, dreptul femeilor de a alege a fost revendicat și astfel am intrat în era cezarienei ,,la cerere”.
Începând cu 1997 acest subiect a fost des discutat în medie medicale cu autoritate, noul concept de cezariană electivă, „la cerere” s-a conturat întâi în Italia și în marile orașe sud-americane înainte de a se răspândi în întreaga lume.
La sfârșitul secolului al XX-lea, medicii se întrebau dacă să accepte să efectueze o cezariană ,,la cerere”. În SUA la începutul secolului al XXI-lea medicii își puneau întrebarea dacă ar trebui să ofere tuturor femeilor însărcinate dreptul de a alege.
În momentul de față pe întreg mapamondul rată cezarienelor este în creștere, astfel în anul 1999 în SUA procentul cezarienelor era de 1,56% iar în 2001 crescuse deja la 1.87%.
Comitetul de etică AMERICAN COLLEGE OF OBSTETRICIANS and GYNECOLOGISTS, a concluzionat într-o actualizare din anul 2003, că nașterea prin operație cezariană la cerere, programată respectă imperativele deontologice medicale, W.Benson Harer Jr, obstetrician influent a avut o opinie în acest sens : „Cred că este un pas înainte”.
În Marea Britaniei National Institute for Clinical Excellence (NICE), a acceptat principiul cezarienei la cerere, cu precizarea că motivele pentru această cerere trebuie explorate, înregistrate și discutate cu gravida.
În prezent în țările cu un sistem de sănătate social există o tendință mai clară de a controla cheltuielile.
„Calea de sus” sau „Calea de jos”
Noile generații de femei au la dispoziție o alegere fără precedent, astfel că în câteva decenii o intervenție salvatoare a devenit o modalitate frecventă, chiar banală de a aduce copilul pe lume, nașterea prin operația de cezariană a devenit un mecanism de control al aducerii pe lume a copiilor.
Cum a fost posibil acest lucru ?
Dacă numărul nașterilor prin operație cezariană a devenit din ce în ce mai mare se datorează faptului că intervenția a devenit din ce în ce mai sigură.
În ceea ce privește siguranța o etapă decisivă a fost depășită după cel de-al doilea Război Mondial, odată cu răspândirea noii tehnici operatorii.
Principiul care stă la baza noii tehnici operatorii este secționarea mușchiului uterin printr-o secțiune transversală (orizontală) la nivelul segmentului inferior.
Acest progres al tehnicii operatorii a coincis cu progresul anesteziei, cu introducerea antibioticelor, cu posibilitatea transfuziei de sânge și apariția materialelor sanitare din polietilenă ceea ce reducea mult riscul infecțiilor postoperatorii.
În zilele noastre, tehnica operatorie pentru cezariană nu este cu mult deosebita de cea din anii 50. Îmbunătățirea tehnicii cu incizia la nivelul segmentului era experimentată deja de mai mulți obstetricieni încă de la începutul secolului al XX lea.
Munro Kerr din Glasgow recunoaște această tehnică primul, apoi medicii americani influenți ca Joseph DeLee urmează să recunoască că și ei o practică, dar tehnica nouă a înlocuit-o pe cea clasică doar în anul 1950.
După anii 50, intervenția a suferit o serie de îmbunătățiri și perfecționării care i-au conferit un grad și mai mare de siguranță astfel, nașterea prin operație cezariană a devenit o intervenție și mai ușor de acceptat.
Moda bikini
La sfârșitul anilor 60 incizia la nivelul pielii (partea vizibilă a operației) au fost aduse în discuție și aspectele estetice cu atât mai mult cu cât pe plaja se impunea moda bikini.
Încă din anul 1900 Dr Hermann Pfannenstiel, chirurg și ginecolog german din Breslau, descria o metodă de secțiune a peretelui abdominal printr-o incizie transversală exact deasupra pilozității.
Această incizie se practică și azi de către obstetricieni cu numele medicului, nu doar pentru incizia operației de cezariană, ci pentru toate tipurile de intervenție chirurgicală din aria ginecologică acolo unde nu este posibilă intervenția endoscopică.
În momentul actual în întreaga lume nașterea prin operație cezariană a devenit o modă motiv pentru care procentele au fost în ascensiune în ultimi ani.
Care sunt cauzele care stau la baza acestor alegeri/ opțiuni?
Pe lângă faptul că este o metodă considerată sigură, ușoară și rapidă, atât de către practicieni, cât și de către femei, nu aș trece cu vederea câteva cauze care au dus la creșterea alarmantă a ratei de cezariene pe glob dar mai ales la noi în țară:
- lipsa de informație corecte;
- eroarea informațiilor în ceea ce privește naștere naturală;
- lipsa cadrelor medicale implicate în educație prenatală;
- numărul redus de moașe din țara noastră;
- lipsa centrelor de formare pentru moașe;
- lipsa normelor de aplicare a legislației privind exercitarea profesiei de moașă.