manevre obstetricale

Metodele medicale și manevrele obstetricale, necesitate sau traumă?

Nașterea naturală este un proces fiziologic care în foarte mare măsură se poate derula firesc și fără nici o intervenție de natură medicală sau medicamentoasă.

Sunt însă și cazuri în care datorita unor factori de natura obstetricală cum ar fi:

  • lipsa de progresiune a dinamicii uterine manifestată prin hipochinezie = lipsa de contractii uterine;
  • lipsa de progresiunea a dilaratiei;
  • prezentării viciate ale craniului fetal la strâmtoarea superioară a bazinului osos al mamei;
  • debut de suferință fetală în ultima parte a expulziei când nașterea nu se mai poate termina prin operație cezariană datorită coborârii craniului fetal în bazin;
  • blocarea umerilor la strâmtoarea inferioară a bazinului matern.

Este nevoie se aplicarea acestor masuri medicale și manevre obstetricale care vin în favoarea unei stări de bine a mamei și copilului astfel:

Monitorizarea fetală continuă în travaliu

Reprezintă monitorizarea activității cardiace fetale în raport cu dinamica contracțiilor  uterine.

Monitorizarea continuă este indicată în cazul nașterilor vaginale după cezariană sau în cazul folosirii analgeziilor.

În cazul când  travaliu tău este  fiziologic, monitorizarea continuă ar trebui limitată deoarece îți nu permite libertatea în mișcare și abordarea pozițiilor comode pe care le poți folosi pe parcursul travaliului.

La internare ți  se efectuează o monitorizare continuă, iar dacă totul este în regulă, bătăile cordului fetal ( BCF) vor fi monitorizate prin auscultație cu ajutorul stetoscopului obstetical sau a fetoscopului.

Ruperea artificială a membranelor ( RAM)

Deseori aplicată pentru declanșarea travaliului este des utilizată atunci când travaliu ,,încetinește”.

Manevra făcută într-un moment nepotrivit poate pune în dificultate angajarea optimă a craniului fetal la strâmtoarea superioară a bazinului complicând parcursul travaliului prin defectarea capului și implicit disproporția cefalo-pelvină prin malpoziția craniului fetal prelungind astfel durata travaliului .

Oxytocina

Oxytocina este hormonul produs natural de către tine in timpul travaliului în partea activă a acestuia stimulânt contractiile uterine. Supranumit și hormonul dragostei,  oxytocina este secretat de organism și în timpul orgasmului fiind responsabil și de ejecția secreției lactate.

Oxytocina este inhibată de adrenalină în cazul când travaliul tău se desfășoară în condiții de stres.

Oxytocina sintetică este o reproduce artificială care ți de poate administra prin perfuzie intravenoasă.

Pentru a preântâmpina acestă administrare poți folosi următoarele metode de producere a oxytocinei endogene:

  • stimularea mameloanelor;
  • masaj delicat pe spate;
  • sărut pasional cu partenerul;
  • intimitate;
  • lumină difuză;
  • muzică relaxantă;
  • prezența unei moașe care să -ți dea sentiment de liniște și siguranță.

Oxytocina de sinteză provoacă contracții mult mai intense care sunt gestionate mult mai greu de către tine.

Fiind sintetică, aceasta nu este recunoscută de către creier acesta ne mai secretând endorfine hormonul ,,opiaceeu natural ” care îți instalează relaxarea în timpul travaliului.

Analgezia epidurală

Este o procedură de abolire a senzațiilor dureroase care oferă posibilitatea să simți în continuare contractiile.

Aceasta este efectuată de către medicul anestezist printr-o procedură de introducere a unui cateter în spațiul epidural. Acest cateter rămâne fixat în acest spațiu până la terminarea nașterii.

Este indicat să apelezi la această procedură dacă:

  • travaliul tău este unul foarte lung și te simți extrem de epuizată;
  • nu te-ai pregătit psihic pentru a gestiona durerea și devii anxioasă.

Trebuie să știi însă că această procedură poate altera producția naturală a celor doi hormoni responsabili de bunul mers al travaliului tău: endorfina și oxytocina, acest lucru te poate duce spre o naștere medicalizată, uneori chiar spre terminarea nașterii prin operație cezariană.

Manevra Kristeller

Este una dintre cele mai controversate manevre efectuate efectuate în timpul expulziei.

Aceasta constă într-o presiune exercitată de medic sau moșă deasupra fundului uterin pentru ca fătul să fie împins spre strâmtoarea inferioară a bazinului.

Deși se aplică foarte mult, aceasta manevră nu ar trebui să fie folosită decât în caz de necesitate majoră fiind o alternativă mai blândă în concurență cu forcepsul sau videxul.

Manevra Valsalva

Împinsul forțat cu ținutul respirației și bărbia în piept, o poziție despre care OMS spune că nu aduce beneficii parturientei (femeia aflată în travaliu / expulzie ).

Aceasta poziție este considerată o manevră care nu favorizează coborârea și rotarea craniului fetal, în plus contracțiile sunt resimțite la o intensitate mult mai mare, provocând de nenumărate ori lacereații (rupturi) ale colului uterin și a perineului.

Împinsul forțat pe masa ginecologică în poziția litotomică face ca femeia care naște să nu mai poată fi atentă la senzațiile instinctuale naturale care o pot ghida spre a face ceea ce îi vine în acel moment nu ceea ce îi spun cei din jur.

Pentru acest lucru femeile însărcinate trebie să urmeze un program de pregătire psihică și fizică încă din săptămâna 15 de sarcină urmând care să-i dea încredere în ea și în corpul ei.

Prin descrierea acestor metode medicale și manevre obstetricale nu am vrut decât să informez corespunzător viitoarele mame pentru a se pregăti psihic dar și fizic astfel încât mintea, corpul lor și bebelușul să fie un tot unitar și să poată duce la bun sfârșit nașterea fără intervenții și manevre medicale complexe.

De asemenea, dacă îți dorești să te asist la naștere află mai multe despre asta pe pagina Asistență la naștere.

Urmărește-mă!