Marile urgențe obstetricale - situații imprevizibile în timpul sarcinii
În patologia asociată sarcinii intra câteva mari urgențe obstetricale. Acestea, neidentificate la timp și netratate corespunzător pot duce la degradarea stării de sănătate a mamei sau a fătului până la punerea în pericol a vieților acestora.
Aceste mari urgențe obstetricale sunt recunoscute de către medicul obstetrician în cadrul controalelor periodice. De asemenea acestea pot fi identificate chiar de gravidă prin anumite modificări ale stării de sănătate sau apariția unor semne de alarmă.
În cadrul marilor urgențe obstetricale sunt câteva semne și simptome ce pot alarma atât gravida cât și medicul sau moașa.
Semnale ce identifică urgențe obstetricale sunt:
Metroragia
Hemoragii în timpul sarcinii care pot apărea până în săptămâna 15. Acestea pot fi semnul de certitudine al unei iminente de avort sau chiar a unui avort în curs de efectuare.
În timpul trimestrului trei de sarcină, hemoragiile pot fi prezente ca semne în cadrul dezlipirilor de placentă, tabloului clinic al placentei praevia, ca semn în hematomul retroplacentar sau ruptura uterină.
Hipertensiune arterială
Aceasta poate fi asociată sarcinii sau poate fi preexistentă sarcinii.
Tonusul uterin
Tonusul uterin crescut sau uterul contractat, pot fi semne des întâlnit în cadrul marilor urgențe, ele sunt asociate cu sângerările dar și cu alte semne și simptome cauzate de degradarea stării de sănătate a mamei.
Hipotensiune arterială
Aceasta este prezentă în cadrul dezlipirilor de placentă, a apoplexie utero-placentară, sau placenta praevia.
Transpirații reci
Apar în cazul patologiilor placentare, când sângerarea este masivă. Acestea pot fi un semn de degradare a stării generale și este foarte des asociat cu tahicardie și hipotensiune arteriala sub 90mmHg presiunea sistolică și >60 mmHg presiunea diastolică.
Obnubilare
Starea de confuzie însoțită de anxietate, agitație psihomotorie, prezentă în toate marile urgențe obstetricale.
Care sunt urgențele obstetricale cele mai cunoscute?
- Hipertensiunea indusă de sarcină;
- Preeclampsia și Eclampsia;
- Dezlipirea de placentă normal inserată;
- Apoplexia utero-placentară;
- Placenta praevia;
- Atonia uterină postnatală;
- Endometrita puerperală;
- Sepsisul puerperal.
Preeclampsia
Foarte des întâlnită în cadrul trimestrului trei de sarcină la paciente cu istoric de HTA sau pur și simplu fără nici o patologie preexistentă sarcinii, este un semn prezent în cadrul unui sindrom care întregește tabloul clinic al preeclampsiei astfel:
- valori crescute ale tensiunii arteriale <140/90mmHg ajungând chiar și la valori de 220/120mmHg, când putem vorbii chiar de eclampsie;
- cefalee (durerea acută de cap poate fi primul semn de alarmă al acestei afecțiuni);
- grețuri, vărsături;
- vertij și acufene (vâjit în ureche, sunete);
- fotofobie (sensibilitate la stimulii luminoși);
- edeme de membre inferioare sau edeme generalizate;
- prezenta proteinelor în urină, proteinurie;
- convulsii tonico-clonice în cazul crizelor eclamptice.
Conduită de urgență
Gravida trebuie să semnaleze aceste semne și simptome încă de la apariția lor. Să se prezinte de urgență la prima unitate de urgență pentru a se instituii din timp tratamentul simptomatic în vederea prevenirii complicațiilor majore.
Tratamentul este unul simptomatic, gravida trebuie ținută sub observație atentă într-o unitate spitalicească de profil.
Se administrează tratament hipotensiv în funcție de valorile tensionale.
Alte măsuri și proceduri medicale:
- antispastic și tocolitic;
- supravegherea funcțiilor vitale;
- monitorizarea fătului CTG;
- regim alimentar hiposodat, bazat pe fructe și legume;
- supravegherea constantelor biologice în special se monitorizează prezența proteinelor în sânge și urină, dar și modificarea constantelor hepatice. Dacă acestea sunt în creștere pot semnala din timp degradarea stării de sănătate a mamei prin instalarea Sindromului HELP, ceea ce indică luarea măsurilor de maximă urgență și anume evacuarea fătului din cavitatea uterină, în vederea salvării vieților celor doi ( mamă și făt).
După naștere și externare, mama și bebelușul vor necesita dispensarizare atentă încă 6-8 săptămâni.
Dezlipirea prematură a placentei normal inserate sau DPPNI
Este una din cele mai mari urgențe obstetricale intrapartum, manifestată prin :
- Sângerare în cantitate redusă sau uneori în cantitate mare cu sânge de culoare roșu deschis;
- Stare generală alterată, manifestată prin: lipotimie, transpiratii reci și agitație psiho-motorie;
- Hipotensiune arterială <90/60 mmHg însoțită de tahicardie;
- Tonus uterin crescut, abdomen de lemn;
- Scăderea ritmului cardiac fetal.
Cauzele apariției
- patologii placentare în antecedente;
- întreruperi de sarcină repetate;
- patologii cardiace și nu numai preexistente sarcinii;
- hipertensiune Arterială HTA;
- diabet gestational.
Conduita de urgență
În cazul acesta, conduita de urgență este intervenția chirurgicală în vederea evacuării produsului de concepție indiferent de vârstă gestațională. Uneori se poate ajunge la pierderea uterului prin înlăturarea chirurgicală a acestuia în scop curativ în vederea salvării vieții femeii, atunci când tabloul clinic este devastator, iar gravida ajunge cu întârziere într-o unitate spitalicească de urgență.
Histerectomia este efectuată în cazurile foarte grave și se aplica ca metoda salvatorie.
Placenta Praevia
Se datorează anomaliilor în ceea ce privește inserția placentei în cavitatea uterină și poate fi diagnosticată în funcție de amplasarea placentei în uter: centrală sau marginală.
Centrală = inserția este în zona cervicală cu interesanta totală a orificiului uterin, placenta acoperă întreg orificiul uterin.
Parțială = placenta acoperă o parte a orificiului uterin, în acest caz o dată cu creșterea în dimensiuni a uterului poate deveni placenta inserată marginal, ceea ce poate duce în final la o naștere pe cale vaginală.
Acest lucru poate avea loc dacă în timpul travaliului după ruperea membranelor nu apar semne de alarmă, iar scurgerile de lichid amniotic nu sunt modificate din punct de mediere microscopic (sânge, lichid amniotic meconial).
Conduita de urgență
- monitorizarea atentă a sarcinii;
- internării repetate și repaus la pat pe tot parcursul sarcinii;
- monitorizarea atentă a fătului prin CTG;
- administrarea în timpul sarcinii de tratament: tocolitic și antispastic, hemostatic, transfuzii de sânge în cazul sângerărilor masive;
- intervenția chirurgicală de urgență, nașterea prin operație cezariana în vederea salvării vieții mamei și a fătului.
Atonia uterină postnatală
Este o sângerare care survine imediat după expulzarea fătului, Poate să se instaleze înainte sau după delivrarea placentei. Aceasta se manifestată prin sângerare în cantitate mare însoțită de lipsa de contractibilitate a uterului.
Cauzele apariției
- hipertonia uterina în cursul travaliului = contractii uterine dureroase de intensitate mare pe o perioadă lungă de timp;
- travaliu lung și obositor;
- patologii placentare;
- multiparitate = nașteri multiple
- naștere gemelară;
- făt macrosom (mare >4300g;)
- patologii sanguine ale mamei.
Manifestări clinice
- sângerarea în cantitate apreciabilă;
- uter moale nu se contractă la masajul extern cu mâna;
- stare de lipotimie cu modificări ale funcțiilor vitale;
- în cazuri extreme, cu pierderi mari de sânge, instalarea stării de șoc.
Conduita de urgență
- evacuarea manuală și instrumentală a placentei;
- administrarea de uterotonice;
- suport hidric pe cale parenterală;
- transfuzie de sânge;
- montarea unei sonde vezicale pentru evacuarea conținutului în vederea obținerii contractării uterului și sistarea sângerării;
- intervenție chirurgicală pe cale vaginală prin ligatura arterelor cervico-vaginale pentru hemostază;
- în cazuri extreme histerectomie totală pentru salvarea vieții femeii.
Endometrita puerperala și Sepsisul puerperal
Reprezintă infecția survenită la nivelul organelor genitale după naștere, cu manifestări infecțioase instalate uneori chiar tardiv (chiar și la 10 zile după naștere).
Cauzele apariției
- infecții ale tractului genital matern în timpul sarcinii tratate precar sau netratate;
- ruperea prematură a membranelor;
- nerespectarea asepsiei și antisepsiei la naștere;
- lipsa de igienă în perioada de postpartum;
- infecti intraspitalicesti;
- intervenții chirurgicale repetate în abdomen sau la nivelul organelor genitale imediat după naștere;
- lacerații ale părților moi materne;
- naștere în apă;
- naștere acasă;
- întreruperea empirică a sarcinii.
Manifestări clinice
- dureri abdominale intense;
- febră <40°C;
- frisoane;
- stare generală alterată manifestată prin hipotensiune arterială >100/60 mmHg și tahicardie 110 b/min;
- modificarea macroscopică a lohiilor (scurgerile vaginale după naștere) culoare, consistență și miros modificate (culoare = sânge putred, consistență = păstoasă, miros = urât de carne putredă)
- modificări ale constantelor sanguine: leucocitoză cu leucopenie, prezența în sânge a germenului patogen pusă în evidență prin examen bacteriologic.
Conduita de urgență
- antibioterapie masivă în funcție de antibiogramă uneori cu două tipuri de antibiotic;
- reducerea febrei prin administrare de: antipiretice,antialgice, hidratare parenterală și orală;
- toaletă vaginală cu soluții antiseptice;
- lavaj uterin cu soluții antibiotice în cazul când se impune acest lucru;
- monitorizarea funcțiilor vitale și a constantelor biologice și patologice;
- reintervenția chirurgicală prin chiuretajul cavității uterine după remisia perioadei febrile sub protecție de antibiotic;
- intervenția chirurgicală pentru înlăturarea uterului prin histerectomie în cazurile grave care impun acest tip de conduită, după o pregătire riguroasă care necesită o abordare pluridisciplinară în vederea salvării vieții femeii.
Concluzie
Prin redactarea acestui articol am intenționat să trag un semnal de alarmă, pe înțelesul tuturor, în vederea conștientizării femeilor însărcinate cu privire la:
- importanța recunoașterii unor semne și simptome care pot apărea pe parcursul sarcinii și imediat după naștere;
- prezentarea la medicul specialist periodic și dispensarizarea la medicul de familie atât în timpul sarcinii cât și după naștere;
- informarea corectă venită de la profesioniști medic, moașa.
Prin acest articol nu am intenționat decât să semnalez că în practica medicală obstetricală pot apărea și astfel de probleme. Procentual, incidența lor este redusă în raport cu fiziologia sarcinii și a nașterii.
Încurajez și susțin nașterea naturală efectuată în condiții sigure și cu profesioniști care să îți dea încredere în tine, corpul tău și bebelușul tău.